ma mut

   Imi schimb portalul. De aici incolo ma puteti citi pe: 

http://tagheue.wordpress.com/

sal

 Azi sunt acasa. Adica acasa acasa, la ai mei. Si pentru prima data de nu mai stiu cand, am dormit ca lumea si nu doar fractii. Saptamana asta s-au intamplat 3 lucruri de care mi-ar face placere sa imi amintesc in viitor. Prima si cel mai important a fost o discutie luuuunga si stimulanta. Si nemaipomenit de placuta. Si plina de tease. Ce era delicios. Si totul intr-o locatie faina, fata in fata, acompaniat de un martini respectiv de o vodka. Sa nu mai aud de discutii romantice pe mess. Sunt faine si aia dar gata, prefer live.

Apoi, dupa o noapte de nedormite am luat trenul spre casa, unde dupa un mic dejun, m-am pus si eu la somn. Am dormit 10 ore. Asta ar fi al 2-lea lucru fain saptamana asta. Stiu, suna cam trist sa ajung sa calific 10 ore de somn ca si un highlight, dar asta e.

Iar dupa atata somn, am vazut si eu un film bun, iarasi, dupa nu mai stiu cata vreme. Viata secreta a cuvintelor - sau - the secret life of words. Cu si despre oameni care vor sa fie lasati in pace. Pe langa faptul ca filmul e excelent, pe mine ma face sa cad pe ganduri. Despre viata mea de acuma, despre alegeri facute si de facut, despre relatii, compromisuri si alte cele. In plus, mi-am mai pusi ntrebarea, oare cum ar fi sa lucrez pe o platforma din asta de foraj pentru titei, in mijlocul apei, undeva in atlantic. Majoritatea lumii priveste cumva cu groaza acele locuri. Mie personal, imi par cumva placute. Stiu sigur ca acolo as avea timp sa citesc.

strange times....si eu inteleg din ce in ce mai putin.......

End credits

Este ianuarie. Dintr-un motiv anume, nu stiu care, luna asta tot timpul are ceva negativ in aer. Imi amintesc, acuma 4 ani, mai fiecare cuplu pe care-l stiam, s-au despartit in luna asta. Asta ca si exemplu. Ma gandesc ca, fiind o luna de iarna, cand oamenii stau mai mult in casa decat afara si au timp sa contempleze despre tot feluri de chestii, mai ales despre anul care tocmai a trecut, ajungem la niste concluzii, tragem niste linii, si asa mai departe. Si unii se simt mai pierduti decat altii. Cauta raspunsuri. Fac scimbari. Totul in speranta ca va fi mai bine. Si se lanseaza in cautarea unor idealuri absolute. De a fi matur, de a fi responsabil. Astea mai ales ca avem deja o varsta.
Si vin eu si pun intrebarea: a reusit cineva sa atinga aceste idealuri si sa ramane fericit, fara regrete? Termina liceul, fa o faculta, angajeaza-te, ia-ti o nevasta, intemeiaza o familie. Asta este reteta standard a vietii mature si responsabile, si totusi vedem ca rezultatul final expira din in ce in ce mai rapid, daca nu e dat rebut inca in timpul "coacerii". Iar eu ajung la concluzia ca nu conteaza daca ai 15 ani sau 50, tot nu ai habar ce dracu faci. Singura diferenta e experienta de a masca acest fapt. In fond, toti facem ce trebuie sa supravietuim incercand sa avem cat mai putine regrete posibile. Iar daca iese figura....asta o sa vedem la final.
Iar eu am ajuns la gandurile astea azi noaptea cat timp ma plimbam spre casa. Mergeam prin noapte si ceata singur, cu creierul putin alcoolizat. Si ma gandeam la tot feluri de porcarii profunde. De asta nu beau singur. In loc sa ma exteriorizez, cad in negura propriei minti, de care fug tot timpul. Ori cu prietenii la bauta, ori in bratele cuiva traind momentul perfect cand nimic nu mai conteaza in afara acelui impuls. Normal, prima optiune este mai usor de atins si este repetat mai frecvent, iar a doua...pai, trebuie sa gasesti persoana potrivita pentru asa ceva. Nu, nu ma refer la iubire, sincer vorbind nu cred ca am avut parte de versiunea aia absoluta care vorbeste toata lumea. Eu vreau senzatia aia de abandon, cand totul dispare din jur. Ce urmeaza dupa acea experienta, e alta mancare de poveste.
Deci, na, alt rezultat a analizelor nesfarsite de ianuarie. Si, ca si mai toate concluzii de genu, nu sunt valide decat in momentul in care sunt emise. Fiindca, in orice clipa poate sa vina ceva ce iti da lumea peste cap. Fiindca orice as zice despre mine, imi este valabil si reversul. Nu-mi place sa intarzii de la chestii sau ca altcineva sa intarzie irosindu-mi timpul meu, dar atatea lucruri tot aman incat chestii banale devin lucruri grave. Imi urasc singuratatea si totusi de multe ori imi este posesiunea cel mai de pret. Vreau sa ajung la atatea lucruri si totusi cand sunt acolo, primul lucru ce fac e sa-mi stabilesc unde este punctul de iesire in caz de. Am niste lipse serioase de experiente sau cunostiinte fata de altii, totusi sunt net superior fata de majoritatea. Ma duc spre 25 de ani, si totusi ma pot comporta ca un pusti de 15 ani sau sa ma gandesc ca un mos de 50. Trec prin viata inconstient si totusi sunt constient de acest lucru. Paradox dupa paradox.

Deci asa judec eu lumea, precum sunt eu. In functie de moment si de contextul pe care il prind. Asa ca gata cu analize. Intr-un fel sau altul, pamantul tot se va roti in jurul soarelui.

Eu am o setare in cap. Orice schimbare ce fac, trebuie sa fie una drastica. Altfel nu o vad rostul sau nu o sa ma pot tine de ea. Sau pur si simplu am sa-mi pierd rabdarea/interesul. Deci ori fac 180 de grade peste noapte ori nu fac nimic.
Treaba e ca a sosit monentul dinn nou sa fac anumite schimbari. Cateva chestii marunte ar fi suficiente, dar eu cum fiind omul extremelor, nu cred ca pot sa fac infabtuiesc doar atat. Si asta mai ales daca consider ce schimbari ar trebui sa fac si unde anume, iar eu nu mai sunt incantat de acel domeniu de fooooarte multa vreme.

Azi seara s-a mentionat o idee care merita atentie, pare rentabila si mai presus de toate, imi place. Am sa ma documentez, sa vad daca as putea realiza treaba. Asa la prima privire, ideea asta pare a fi una nebuna, nechizuita si dea dreptul stupida sau mai bine zis, ca eu sa ma bag in asa ceva acum ar fi o prostie. Oricum, mi-ar lua o doza enorma, extraordinara de curaj/inconstienta sa ma comit la asa ceva (adica sunt sanse, hehe). Stiu, vorbesc acum asa in general incat nimeni nu o sa-si dea seama la ce dracu ma refer sa-si dea cu parerea. Dar e mai bine asa. Deocamdata proiectul asta va sta incuiat undeva in cerebelul meu, pana la finalizarea studiilor de fezabilitate. Dupa care ma voi decide. Si daca totul va merge struna...va platesc o runda de bere/alcool/ce vreti. Si atunci voi stii, ma rup, dar ma rup pentru mine.

bilant

Ok, anul 2009 s-a incheiat, oamenii s-au odihnit, cica de luni totul revine la normal. So, in noaptea asta intre sambata si duminica, pot sa fac retrospectiva anului proaspat ingropat. Amenos.

Deci hai sa vedem ce era beton si ce era moloz.

Beton:

• servicii masa sc. raketa srl. - cunoscatorii stiu de ce
• concertul AC/DC din Beograd
• serile de vara petrecute la vaporu si escapadele de weekend cu trupa
• m-am mutat in apartamentul propriu. Ok, e in chirie, dar totusi, my place :D
• am scapat de grigore, the prized asshole
• mi-am extins orizonturile si am cunoscut oameni noi
• aventurile din decembrie

Moloz:

• n-am ajuns la Sziget, precum mi-am propus
• operez cu un deficit financiar de 20-25%
• dimineata aia in care m-am trezit si n-am stiut unde sunt - fucking scared me shitless
• job-ul nu imi mai ofera satisfactii
• concediul irosit acas

Concluziei: e mai greu acum, dar am avansat in viata, care se arata promitator (sau imi imaginez asa).

Azi am primit o veste buna. Contractul meu cu vodafone se termina prin iulie 2010. Adica mai 7 luni si scap de o ancora. Ziceti ce vreti, dar e o chestie sa scapi de o hartie.

Si acum ca mai am vreo 4 ore si din anul asta, bag si eu o traditionala lista de chestii de facut in 2010 (sa am un benchmark pentru dupa revelul de 2011):

- facem miscare ca....trebe
- am sa creez design-ul ala de tatuaj care o sa-mi ajunga si pe piele
- invat sa cant la chitara (finally)
- scap macar de un card
- ma duc la concert metallica din Budapest
- incerc sa-mi folosesc mai eficient resursele mele
- and keep on dreaming, because it is important

Si acum, cu aceste ganduri am sa sterg de aici um Silvester zu feiern.