Scrisoare

Scrisoarea asta e pentru tine. Cred ca ti-am mai scris odata sau de vreo doua ori. Azi am inchis un cerc. Cred ca am scapat de o fantoma. Sper. Mai am cateva prin dulap, dar asta conteaza prea putin acuma. Stii, e ciudat cum dintr-odata ceva ce era foarte important trece pe banca de rezerva.Si, desi s-a mai intamplat asta de cateva ori, niciodata nu ma pot pregati pentru asta. Astept seara de vineri. Vinerea tot timpul aduce promisiunea unei noi inceput. Incepe perioada aia lipsit de obligatii, sau mai precis, obligatiile cotidiene. Ai putiiiin mai mult timp pentru tine, pentru altii. Am putea sa ne intalnim. Mi-ar placea aia. O pllimbare lunga, o convorbire, ca pe vremuri. Da, stiu, niciunul dintre noi nu mai are acelasi energie pentru treburi din astia, niciunul dintre noi nu mai are douazeci de ani. Gluma asta tot timpul ma inveseleste. Ok, suntem inca tineri, dar mai copti totusi, sau cel putin mai uzati. Sa stii ca in ultima vreme tot mai mult m-am gandit la viitor. Sunt cumva influentat de mediul inconjurator. Nunta, sarcina altora, planurile lor pe care ti le impartasesc. Te pune pe ganduri, unde vei fi peste ceva vreme, ce vei face atuncia. Stii si tu, intrebarile alea serioase, gen ce te vei face cand vei fi mare. Da, razi tu acuma. Dar pentru noi se pune intrebarea : ce vei face acum de esti mare? .... Eu? Mare?... nu ma simt deloc. Si totusi, fac treburi de oameni mari, decizii de oameni mari... Odata mi s-a spus ca sunt un visator, ca ar trebuii sa ma maturizez. Si am inceput cruciada asta prosteasca. De ce sa fiu in urma cu 4 ani daca pot sa fiu in avans totatata? Dar, nu m-am gandit ca acei 8 ani lipsa o sa ma doara atat de mult. Oricum, tu stii deja pe toate astea. Si nu vreau sa te intristez. Mai ales ca ma simt mai .... nu fericit, sa zicem mai multumit. Asa un pic.
Asa ca inchei scrisoarea asta. Te astept in continuare aici, in barlogul nostru. Acum te las.

noapte buna, oricine ai fi...