Hai sa fim sinceri. Daca nu as avea 5 shoturi de absint in sistem alaturi alte pocarii nu as scrie postarea asta. Ar fi intervenit creierul cu n scenarii de "ce ar fi daca" si as fi ramas ferm convins ca tacerea este cea mai corecta cale de urmat. Dar cum anumite portite sunt acum deschise in cutia asta numit creier, imi dau drumul.
Nu ma asteptam sa fi doar tu azi seara. Stiam ca mai tot timpul iesiti in grup si am crezut ca trebuie sa fac fata asteptarilor/criticilor acestor persoane din inner circle al tau. Adica erau niste momente in trecut care te-au speriat sau ti-au creat disconfort si care erau cauzate de mine. Nu stiu cat de mult din acestea ti-ai pastrat pentru tine si cat de multe ai inpartasit cu ele, in orice caz, oricare ar fi raspunsul, te inteleg pe deplin si nu am nici un motiv sa pretind ca ar fi trebuit sa procedezi intr-un mod diferit. Dar, azi erai doar tu si toate supozitiile mele deveneau inutile.

Si pe urma, ai inceput sa dansezi. Tu tot zici ca azi nu a fost ceva special si ca ar trebui sa trec si sambata viitoare sa te vad, cand se presupune ca vor fi conditii propice si te vei dezlantuii. Nu te contrazic. Tu esti cel mai in masura sa zici de ce anume esti in stare. Tot ce zic eu este ca noaptea asta am vazut o femeie care a intruchipat pasiunea conform definitiei mele. Care s-a contopit cu muzica si a trecut pe un alt plan existential. Stiu, suna pompos dar cred ca e cea mai buna descriere. Ti-ai inchis creierul si te-ai abandonat in ritmul muzicii. Nu ai idee cat de gelos sunt pe acea senzatie de abandon. Nu ai idee ce as da sa-l traiesc si eu din nou. Acea traire care da sens vietii. Senzatia aia ca traiesti, simtita in fiecare celula a corpului tau. Habar nu ai cat ma atrage aceasta chestie. Nu stiu daca ma simt atras de tine pentru persoana ta sau pentru toate lucrurile ce ai ajuns sa simbolizezi in mintea mea. Cred ca raspunsul e undeva la mijloc dar nu-mi bag mana in foc pentru asta. Inca ma intreb cum de am ajuns sa fim impreuna pe vremuri si ce anume a mers gresit de s-a sfarsit. Asta e, am o conexiune puternica cu trecutul si nu prea pot sa o sparg. Nici nu cred ca vreau de altfel.

Anyways, concluzia finala cred ca ar fi faptul ca imi placi, sunt innebunit dupa viziunea pe care imi reprezinti si ti-ai facut un capitol in cartea vietii mele. E numai a ta. Poate se va continua, poate nu. Mie mi-ar placea prima varianta dar n-am sa fortez lucrurile (sper). Cum ti-am zis si in taxi, am terminat sa mai fac planuri, dar m-am gandit ca ar fi bine totusi sa stii despre ce e vorba. Iar cum in scris ma exprim mai bine chiar si instarea asta decat vreodata verbal, fata in fata, uite si explicatia pentru acest mediu de comunicare.