Trebuie ca ceva sa fie in neregula cu mine. Sunt momente in care nu pot sa relationez deloc cu lumea in jurul meu. Nimic nu face sens, si cu cat lucrurile devin mai fortate cu atat ma infurii mai mult. Inteleg de ce se intampla totul, care este motorul din spatele lucrurilor si totusi nu le vad rostul, nimic nu ma misca si parca as fi un calculator, astept o comanda sa reactionez, dar tot ce scot din mine e "bad command or file name". Da, stiu, suna foarte urat analogia, dar e singurul pe care o am.
Mi s-a spus azi ca Timisoara ma omoara. Ca ma omor pentru un salar care este consumat totalmente de cheltuieli/facturi. Ca ar trebui sa ma mut inapoi in Lugoj, ca imi pot gasi serviciu si aici si tot salariul meu mi-ar ramane numai mie. Ca sunt oameni si aici in Lugoj. Si, desi in mod normal, aceste argumente au sens, singurul lucru la care m-am putut gandi era "SI CE DACA? Ce ma intereseaza?" . Niciodata nu am avut o viata aici. Este ici colo o persoana cu care mai tin legatura si atat. In timi, am o viata a mea. Naspa cum o fi ea, cu un job care vrand-nevrand imi domina timpul, cu portofelul care sufera tot mai mult, cu singuratatea care nu mai dispare, cu toate problemele si greselile cu care m-am confruntat, este viata MEA, asa cum mi-am facut-o EU. Am regrete? Sigur. As fi facut multe chestii altfel daca as fi stiut rezultatul din urma? Fara indoiala.
Niciodata nu am pretins ca sunt un om normal. Niciodata nu am pretins ca mi-am atins potentialul intreg. Stiu ca am o problema de disciplina, de sirguinta, de relationare cu oamenii in general. Stiu ca accept foarte multe chestii ce nu ar trebui doar fiindca e mai comod asa.
M-am obosit. Vreau si eu un reper fix in viata mea dupa care sa ma ghidez. Niciodata nu am vazut rostul sa ma lupt cu curentul si maidegraba m-am lasat purtat de ea, dar acum incep sa cred ca ma invart in cercuri.